Dosarul „Stănescu”: Cum explică un „Luptător cu Rol Determinant” notele informative date la Securitate
BRAȘOV — În timp ce mii de români au obținut după 1989 certificate de revoluționar, cazurile în care documentele oficiale CNSAS scot la iveală colaborări strânse cu fosta Securitate continuă să stârnească dezbateri aprinse. Un astfel de caz este cel al domnului Matei Zoltan Alexandru, inginer electronist și deținător al titlului de „Luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989”. O adeverință oficială emisă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) dezvăluie însă o altă fațetă a trecutului său: zeci de note informative olografe, semnate cu numele real sau sub numele conspirativ „STĂNESCU”.
Cum se împacă statutul de revoluționar cu rol determinant cu cel de fost informator al poliției politice comuniste? Abordat direct, domnul Matei Zoltan Alexandru, se justifică.
„Nu am fost colaborator în sensul legii, am protejat fabrica”
Întrebat cum privește astăzi zecile de pagini în care descria amănunțit activitatea colegilor săi de la Întreprinderea nr. 2 Hărman, defecțiunile tehnice, dar și întâlnirile private ale cunoscuților cu cetățeni străini (arabi sau germani), domnul Matei este categoric:
„În primul rând, legea și instanțele s-au pronunțat clar în cazul meu: CNSAS a stabilit oficial că NU am avut calitatea de colaborator sau lucrător al Securității. De ce? Pentru că notele mele nu au îngrădit drepturile fundamentale ale nimănui și nu au trimis pe nimeni la închisoare. Ca inginer electronist într-o secție pirotehnică și de muniție, controlul calității și securitatea industrială erau vitale. Multe dintre informările mele vizau direct rebuturile, defecțiunile aparaturii de măsură sau încălcările normelor de protecție a muncii, cum era fumatul în poligon. Era vorba despre siguranța fabricii, nu despre delațiune politică.”
Tensiunea numelui conspirativ: „STĂNESCU” versus Baricada din ’89
Cu toate acestea, prezența unui nume de cod — „STĂNESCU” — în dosarele Securității rămâne un subiect sensibil pentru publicul larg. Pentru mulți, ideea de a semna note olografe sub pseudonim anulează simbolic puritatea idealurilor Revoluției din 1989.
„Securitatea te obliga să semnezi într-un anumit fel dacă voiai ca avertismentele tale tehnice să fie luate în seamă de organele de control”, explică dl. Matei. „Dar asta nu șterge cu nimic ceea ce am făcut în decembrie 1989. Atunci când sistemul s-a prăbușit, am ieșit în stradă fără să mă gândesc la riscuri. Titlul de Luptător mi-a fost acordat pentru faptele mele din acele zile fierbinți, când am pus umărul la dărâmarea dictaturii, nu pentru activitatea profesională de dinainte.”
O distincție juridică fină, o dilemă morală deschisă
Adeverința CNSAS confirmă parțial argumentul apărării: din punct de vedere strict juridic, domnul Matei Zoltan Alexandru a fost spălat de eticheta de colaborator, deoarece delațiunile sale nu au vizat activități „potrivnice regimului totalitar comunist”.
Totuși, din punct de vedere moral, cazul său rămâne o ilustrare perfectă a nuanțelor cenușii ale epocii ceaușiste. Granița dintre un specialist care își raporta tehnic colegii din fabrică și cetățeanul curajos care a cerut libertate în 1989 rămâne una dintre cele mai complexe punți de trecut în procesul de reconciliere cu propria noastră istorie.
Commentarii (0)