Revolutia 1989 - Sectiunea Articole

"nu avem voie sa uitam acel decembrie 1989"

ArticoleRSS Stiri

Declaratii despre Revolutia din Sibiu

2014-01-27 18:11:01

Nebunia din Sibiu era abia la început. Macelul petrecut între UM 01512 si Interne, manipularile grosolane lansate de la Televiziune si diversiunile tragatorilor aflati pe diverse cladiri au aruncat orasul în haos. Armata si populatia au început o adevarata vanatoare de teroristi, în realitate o lupta surda cu un inamic nevazut care a avut nenumarate consecinte tragice. 
 
Angajatii Ministerului de Interne gasiti pe strada sau în propriile case erau batuti crunt si apoi predati la UM 01512, oameni nevinovati care mergeau sa cumpere pâine sau sa duca gunoiul erau considerati teroristi doar pentru ca nu aveau buletinul asupra lor, fiind batuti, legati si apoi predati la aceeasi unitate militara. La solicitarea lui Aurel Dragomir, comandantul UM 01512 si al garnizoanei Sibiu, mai multe elicoptere din Regimentul Sibiu s-au ridicat deasupra orasului pentru a vâna teroristii din aer. Situatia a scapat de sub control, întrucât din elicoptere s-a tras în cladiri si în oameni. Zeci de case au fost distruse sub motivul ca ar ascunde teroristi, civilii constituiau din proprie initiativa filtre în diverse zone ale orasului, deschizând focul din motive puerile asupra unor oameni nevinovati. Toate acestea reprezinta numai o parte a dezastrului si a confuziei care au dominat Sibiul în zilele Revolutiei din decembrie 1989.
 
Si femeile au primit arme
 
Multe dintre situatiile de mai sus nu ar fi fost posibile fara una dintre cele mai mari greseli care s-au facut în timpul acelor evenimente: înarmarea civililor! În acele zile, în Sibiu oricine îsi putea procura o arma pentru a „lupta" împotriva presupusilor contrarevolutionari. Armamentul si munitia au ajuns în mâinile populatiei din patru surse: cladirile devastate ale Militiei si Securitatii, unde civilii au putut intra nestingheriti pentru a lua inclusiv arme, Unitatea Militara de pe Calea Dumbravii, Casa Armatei, unde se împarteau pistoale si mitraliere pe baza de buletin, si Unitatea Militara 01512, de unde, conform mai multor martori, ­s-au dat pistoale-mitraliera tot pe baza actului de identitate. 
 
Aurel Dragomir neaga faptul ca din unitatea sa s-ar fi dat vreo arma civililor, argumentând ca nu a avut nicio lipsa în evidenta armamentului, însa acest lucru era greu sa se întâmple din moment ce toti cei care au luat arme le-au înapoiat pentru a-si recupera buletinul.
La Casa Armatei, cei care distribuiau arme nu tineau cont de vârsta, pregatirea sau sexul solicitantilor. Au fost si femei care au primit pusti-mitraliera. „Mi s-a dat pusca sa trag, dar, dupa câteva ore, am dat-o înapoi, ca nu stiam în cine sa trag. Când se tragea o data, astia de pe la geam, militari si civili, laolalta, nu se opreau pâna nu terminau un încarcator", ne-a povestit Iulia Cruciat, revolutionara din Sibiu.
 
Asadar, începând cu dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, Unitatea Militara 01512 s-a transformat ­într-un adevarat „centru de colectare" al persoanelor suspectate ca ar fi teroristi. Pe lânga grupul de aproximativ 50 de angajati ai Ministerului de Interne care fusese recuperat din mâinile civililor, la UM 01512 au început sa ajunga, începând din seara de 22, tot mai multe persoane. O parte erau angajati de la Interne care veneau de bunavoie la unitate pentru a se pune sub protectia Armatei sau erau adusi de multimea furioasa, care vâna în acele zile orice om care avusese vreo legatura cu Militia sau cu Securitatea. 
 
"Si civilii, si militarii m-au pus sa încarc gloante în încarcatoare. Am încarcat toata noaptea pâna mi s-au tocit buricele degetelor."
Iulia Cruciat
pictorita de biserici, 
revolutionara din Sibiu
http://adevarul.ro/news/eveniment/revolutia-sibiu-goana-teroristi-1_50aca8d57c42d5a66387cf93/index.html

Comentarii