Pop Arcadie (Papp Arpad), fiul lui Arpad si Rozalia, nãscut la 18 octombrie 1940, in municipiul Sfântul Gheorghe, judetul Covasna. In perioada 1947 - 1954, a urmat cele 7 clase elementare, iar apoi, în perioada 1954 - 1957, a absolvit liceul, cu diploma de maturitate in Sfântul Gheorghe. Intre 1957 - 1959, a lucrat ca muncitor la fabrica textilã Filatura si apoi ajutor maistru la Sectorul Ringuri,  in aceeasi localitate. Intre 1959 - 1961, a urmat cursurile Scolii de Ofiteri de Militie, iar la terminare a fost avansat la gradul de locotenent, fiind repartizat la Militia din Lugoj - Compartimentul Economic. Din 1963, a indeplinit functia de Sef Compartiment pânã in ianuarie 1984, când a fost numit Comandantul Militiei din localitate, functie pe care a detinut-o pânã în mai 1990.
Recurs la memorie
    "Pentru tot ce s-a intâmplat in Militia din Lugoj, din 1984 si pânã in mai 1990, imi asum rãspunderea, dupã aceastã datã nu mai am nici o responsabilitate."
    In timpul evenimentelor din decembrie 1989, colonelul Pop Arcadie (Papp Arpad) era comandantul Militiei municipiului Lugoj. Prin functia pe care a o avea, a dat ordin ca militienii sã nu se implice, iar când demonstrantii au mãrsãluit pe strãzi, cerându-si drepturile, i-a dezarmat pe militieni si, adunând toate armele intr-o pãturã, le-a pus sub pazã armatã.
Arestatii din noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989, din Lugoj, au fost luati de armatã, nu de Militie.
    Zelul maiorului Mircea Mândru si-a spus cuvântul: unii au fost ridicati in izmene, altii au fost treziti din somn cu violentã si apoi pusi la grãmadã intr-o dubã de penitenciar, unde s-au sufocat de cald si au suferit de sete. Nici unul dintre cei arestati nu a adus vreo acuzã comandantului de Militie de atunci. Insã colonelul in rezervã Pop Arcadie regretã si acum cã nu si-a fãcut timp sã stea de vorbã cu arestatii, poate cã i-ar fi scutit de suferintele indurate.
    Dupã revolutie, a iesit in fata opiniei publice o singurã datã, când Gheorghe Leucuta a candidat la functia de primar al municipiului Lugoj, din partea Partidului Socialist al Muncii. Si acum Pop Arcadie este convins cã Leucuta ar fi câstigat, dacã ar fi candidat independent si nu pe listele unui partid care a stârnit opozitia, impotriva unui simbol comunist. Atunci PSM a avut mai multi consilieri, iar Pop Arcadie, care a întocmit listele, nu s-a trecut in rândul candidatilor la Consiliul Local.
Ce rãspunderi avea comandantul Militiei din Lugoj
- Rãspundea de toate tulburãrile de ordine, spargerile, hotiile, accidentele si omorurile din Lugoj.
- Avea in subordine toate posturile de Militie comunale de la Topolovãt pânã la Valea lui Liman.
- Controla periodic arestul si verifica documentele celor arestati.
O intâlnire ciudatã
    Pe la începutul lunii septembrie 1989, ofiterul de Militie Marian Borcea i-a raportat comandantului Pop Arcadie cã s-a întâlnit cu niste rusi la o statie de benzinã. Acestia vorbeau perfect româneste si s-au recomandat cã sunt militieni din URSS. Auzind cele relatate, Pop Arcadie l-a intrebat pe Borcea de ce nu i-a adus la sediu, sã-i cunoascã si el, iar Borcea a rãspuns cã nu a crezut cã ar fi fost important.
Ultimele zile ale comunismului
    Despre ceea ce s-a întâmplat la Timisoara, colonelul Pop Arcadie a aflat de la alte persoane, insã pe cale oficialã, de la sefii sãi ierarhici, nu a primit nici un telefon si nici mãcar vreo dispozitie sau vreun ordin scris. In timpul revolutiei, a trebuit sã hotãrascã rapid ce e de fãcut, iar timpul a dovedit cã aceste hotãrâri au fost cele mai corecte.
19 decembrie, o zi încãrcatã
    In dupã amiaza zilei de 19 decembrie 1989, Pop Arcadie era acasã. Ofiterul de serviciu, locotenentul major Crivãt, l-a sunat sã-i spunã cã este chemat la primul secretar al municipiului Lugoj, Paulina Basica.
    Cum a intrat in biroul primãritei, aceasta, revoltatã, l-a luat la rost. Printre alte multe invective i-a mai spus: "Oamenii vorbesc contra regimului si se adunã nestingheriti".
    Atunci, colonelul a avut curajul sã-i spunã: "Nu e treaba Militiei, atâta timp cât vorbesc linistiti si nu incalcã legea!". Rãspunsul prompt al primãritei a sunat ca un repros: "Tu stai acasã si nici nu-ti pasã de ceea ce se intâmplã, iar eu stau la birou si fac eforturi sã tin totul sub control!".
Pasarea dubelor pentru arestati
    In aceeasi zi, câteva ore mai târziu, acelasi ofiter de serviciu l-a sunat sã-i comunice cã au sosit niste dube, trimise de esaloanele superioare de la Bucuresti, din partea mai multor penitenciare din judetele apropiate.
    Rãspunsul lui Arcadie Pop a fost unul transant: "Eu nu i-am chemat, asa cã nu avem nevoie de ele si ar fi bine sã plece de unde au venit!", iar ca sã incheie discutia a mai spus:
    "Pe mine nu mã intereseazã aceste dube, in primul rând nu am loc în curte (desi avea loc destul)".
    Dupã câteva minute de gândire, Arcadie Pop le-a sugerat totusi sã meargã la Remus Porumb, care era comandantul Batalionulului de Securitate din Lugoj, dar nici acesta nu le-a primit si, pânã la urmã, dubele au fost garate intr-un depozit gestionat de Ghitã Rosu.
Declansarea Revolutiei
    Ziua de 20 decembrie 1989 a fost una si mai tensionatã pentru militieni, care au stat in asteptare de la 8 dimineata. Pe la orele 14, vãzând cã nu au primit nici un ordin de la judet, Arcadie Pop, pe rãspunderea lui, i-a trimis acasã. A mizat pe faptul cã, in situatie de necesitate, intregul personal al Militiei Lugoj s-ar fi adunat în circa douã ore de la declansarea alarmei.
    Revolutia din Lugoj a pornit imediat dupã orele 18, fiind declansatã de câteva grupuri de tineri, care s-au unit in apropiere de Ceasul Electric si apoi au trecut Podul de Fier, strigând lozinci anticeausiste si anticomuniste, cu gândul sã meargã in zona industrialã.
A interzis militienilor sã iasã din sediu
    Despre acea searã istoricã, de 20 decembrie 1989,  Arcadie Pop ne spune: "Dupã ce a inceput Revolutia si la Lugoj, am dat ordin  sã nu iasã nimeni afarã din Militie. In fata demonstrantilor, la primãrie, nu a fost nici un militian, fiindcã nu am vrut sã ne implicãm."
De ce si de cine a fost bãtutã doamna Zaharia
    Timp de cincisprezece ani s-a crezut cã doamna Zaharia a fost confundatã cu Paulina Basica. Era, la acea vreme, o justificare a bãtãii pe care o primise de la primii revolutionari. Arcadie Pop ne dezvãluie un amãnunt senzational si anume, doamna Zaharia a fost bãtutã in realitate de un bãrbat care lucra in 1989 la Cooperativa “Lugojana”. El avea un motiv real sã o urascã. Se imbãta cam des si, sub influenta alcoolului, isi bãtea crunt nevasta, iar aceasta apoi il reclama la partid.
    Prin pozitia ei in ierarhia PCR Lugoj, doamna Zaharia telefona adesea comandantului de Militie, atrãgându-i atentia cã "betivanul" a fãcut iarãsi box cu nevasta. Ca urmare a acestor telefoane, bãrbatul a fost chemat de mai multe ori la Militie, unde i s-a atras atentia sã nu mai supere organele de partid, in special pe doamna Zaharia.
Primii revolutionari nu erau lugojeni
    Imediat dupã ce revolutionarii au intrat cu forta in primãrie, acel bãrbat si-a pus planul in aplicare si a prins-o pe Zaharia si i-a tras o mamã de bãtaie, ca sã-l tinã minte. Ioan Jurca, secretar cu propaganda, i-a confirmat ulterior lui Arcadie Pop cã revolutionarii nu au cãutat-o in mod expres pe primãritã. El a mai spus cã primul grup care a intrat în primãrie, dupã opinia lui, nu era format din lugojeni: erau toti înalti, atletici si semãnau unul cu altul de parcã erau trasi la indigo.
Hotii au profitat de Revolutie
    In acea noapte, când a ars primãria, dupã orele 24,  cetãtenii sunau disperati la Militie sã reclame furturile din magazinele cu vitrine sparte. Ei spuneau cã tiganii furã mãrfuri cu masinile.  Despre aceste furturi, Arcadie Pop ne spune:
"Am dat ordin subordonatilor sã meargã sã-i aducã la Militie pe cei care sunt prinsi cã furã. Cei prinsi asupra faptului au fost fotografiati cu marfa furatã in brate, dupã care au dat declaratii personale, prin care isi recunosteau fapta. Dintre ofiterii Militiei Lugoj erau prezenti: Hãlbac, Strãut - Dumnezeu sã-l ierte! - , Bândea si altii. Fotograful Militiei, Drinovan, a fãcut aceste fotografii, dar acum nu stiu unde se aflã ele."
Abuzurile armatei române
    Dupã ce armata românã a ucis doi tineri si a rãnit alti patru revolutionari, zelul lui Mircea Mândru, inlocuitor la comanda regimentului U.M. 01140, nu s-a oprit si a continuat sã facã pe "militianul" Lugojului, desi nu avea nici o atributie in acest sens.
    In noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989, a venit la Militie impreunã cu un ofiter aflat la comanda Unitãtii de Rachete si a cerut militieni pentru a-i aduna pe demonstrantii din oras.
    Arcadie Pop nu a fost de acord sã-si implice oamenii. Atunci Mircea Mândru a plecat extrem de supãrat. Mai târziu, zelul lui l-a mânat la Cãminul de Nefamilisti IURT, unde a intrat in fortã si a arestat oameni nevinovati pe care i-a închis intr-una din dubele venite in seara de 19 decembrie, de la penitenciarele din jur.
Arestatii in revolutie
    Mircea Mândru si soldatii sãi au fãcut arestãri pe strãzile orasului. Oameni care se aflau intâmplãtor intr-un anumit loc au fost considerati revolutionari si inchisi intr-o dubã parcatã intr-un depozit gestionat de Ghitã Rosu.
    In aceeasi noapte, Ghitã Rosu i-a spus lui Arcadie Pop cã cei din dubã cer apã iar acesta  a fost de acord sã le dea sã bea.
    In acea dubã erau inghesuite circa 50 de persoane, ingrozite si chinuite de o cãldurã sufocantã.
    O zi mai târziu, la presiunea strãzii, când demonstrantii au cerut eliberarea arestatilor, acestia au fost trimisi pe ruta Lugoj - Deva si, in fiecare localitate, mai importantã, au fost dati jos câte zece si lãsati in plata Domnului.
Preda, un militian de nãdejde
    In aceeasi noapte, de 20 decembrie 1989, a trecut pe la Militia Lugoj si Laurentiu Preda. Preda, un bun profesionist, a fost seful Biroului Judiciar. Când a fãcut botezul fiicei lui, cu preot ortodox, cineva, un apropiat, l-a reclamat si, in urma acestei reclamatii, a fost mutat la Timisoara. Laurentiu Preda a venit insotit de un sofer, pe nume Cocis. Arcadie Pop l-a intrebat dacã a venit in ajutorul lugojenilor, insã a aflat cã era doar in trecere. Mai târziu, si-a dat seama cã a venit la Militia din Lugoj dupã ce s-a întors de la Pitesti, unde a  transportat  cadavrele celor ucisi  la Spitalul Judetean Timisoara. Arcadie Pop spune: "Eu consider cã Preda si ceilalti doi au fost oameni nevinovati!"
Generalul Mihale a spus sã tragem la picioare
    Generalul Mihale l-a sunat pe Arcadie Pop si l-a intrebat ce se intâmplã in Lugoj, iar acesta i-a spus cã sunt demonstratii de stradã.
    Mihale l-a luat la rost: Si voi ce faceti acolo?". Comandantul Militiei i-a raportat cã in fata primãriei sunt 20.000 de oameni. Rãspunsul generalului a fost unul uluitor: "Dar dumneata cine esti?", iar dupã ce si-a declinat Pop numele, acesta a spus cã nu-l cunoaste, desi se cunosteau foarte bine. Arcadie Pop ne spune: "Atunci mi-am dat seama cât de debusolat era generalul, fiindcã ne cunosteam foarte bine. Tot atunci, generalul Mihale mi-a mai spus cã, dacã nu-i putem opri pe revolutionari, sã tragem la picioare."
Am dezarmat militienii
    Pop Arcadie: "In 22 decembrie 1989, eu si subordonatii mei ne-am prezentat la Batalionul de Securitate. In momentul când generalul Milea s-a impuscat, am dat ordin la toti militienii sã depunã armele intr-o foaie de cort". Militienii si comandantul lor au stat in cazarma batalionului pânã a doua zi,  când maiorul Mircea Cnejevici i-a mutat la U.M. 01428 de pe strada Timisorii.
    In 24 decembrie, acelasi maior i-a însotit pe Arcadie Pop si sotia acestuia la Jabãr, unde a stat o singurã zi, revenind apoi in aceeasi unitate. In acele zile, responsabilii armatei din Lugoj au incercat sã-i scoatã vinovati pe militieni. Subofiterul Murariu a fost acuzat cã nu si-a respectat jurãmântul si  a suferit mult de pe urma acestei nedreptãti.
Avem nevoie de eroi vii, nu eroi morti
    Comandantul Garnizoanei Lugoj, colonel Vasile Albu, a avut un comportament de om deosebit, insã, din spusele lui Arcadie Pop, subordonatul lui, ofiterul Armand Gorovei, a avut un comportament mai ciudat. Acesta il ameninta mereu pe Pop cã, dacã vin revolutionarii si-l vor cere, el va fi de acord cu aceastã cerere.
    Arcadie Pop zice: "Gorovei a mai spus cã, dacã vin revolutionarii, trebuie sã fugim din unitate, sãrind gardul din spate. Eu m-am opus si  i-am convins pe subordonati sã stea linistiti. Atunci le-am mai zis: Noi avem nevoie de eroi vii, nu eroi morti! Mai târziu am aflat cã exista un plan prin care se voia eliminarea militienilor de cãtre santinelele inarmate cu munitie de rãzboi. Numai cã nu a fost sã fie asa cum au vrut ei."
Ileana Chirculescu si popa Cristescu au salvat militienii
    Arcadie Pop: "Pe noi, militienii, ne-a salvat fata aceea, Ileana Chirculescu, care a vorbit la balcon si parcã a spus cã e de undeva din Ialomita. Devenind mai apropiati, Ileana mi-a spus cã e de pe lângã Peciu Nou si cã are un frate la scoala de militie. A mai spus cã este cãsãtoritã si cã are un copil, dar nu mai tin minte dacã a spus cã era bãiat sau fetitã. Ea a venit singurã dupã noi la U.M. 01428 si ne-a adus pe toti inapoi in clãdirea Militiei, fiindcã orasul avea nevoie de noi. Mergeam pe stradã si Ileana striga cât o tinea gura: “Politia e cu noi!” si asa am ajuns in Piata Republicii, unde Politia isi are acum sediul. Imediat am inceput sã ne ocupãm de infractorii orasului, care au profitat din plin de debandada care a urmat dupã 20 decembrie 1989. A doua zi, in fata Militiei, a venit un puhoi de lume, sã ne conteste. Si cine credeti cã ne-a salvat? Preotul Cristescu a tinut un logos, cu care i-a impresionat pe demonstranti si asa au plecat, lãsându-ne în pace."
Armata judecã militienii
    In 6 ianuarie 1990, la initiativa unor ofiteri superiori ai Armatei Române din Lugoj, s-a organizat un asa zis proces al militienilor. Principalul punct discutat atunci era acela cã in timpul revolutiei militienii nu si-ar fi fãcut datoria. Ce datorie? intrebãm noi si Cine le-a dat dreptul sã-i judece? Cât de repede s-a uitat cã armata este vinovatã de mortii din decembrie!
Arcadie Pop: "Eram in club, adunati toti politistii, iar din partea armatei era prezent Mircea Mândru, Armand Gorovei, mai era Remus Porumb si altii. Nu stiu dacã era si Vasile Albu, dar tin minte cã ne-au judecat, pentru faptul cã nu ne-am fãcut datoria in acele zile din decembrie. Impotriva noastrã, a politistilor (fosti militieni), s-au ridicat cei sus mentionati si ne-au acuzat cã am fãcut abuzuri, cã ne-am incãlcat jurãmântul. La acea sedintã, dupã ce Remus Porumb ne-a adus acuze, Dorel Nacu s-a certat cu el, pentru aceste vorbe, fiindcã sunt neamuri, dupã sotie.
Cel mai mare revolutionar
    Arcadie Pop: "Dupã mine, cel mai mare revolutionar  din Lugoj este un necunoscut. Cineva a auzit cã pe malul Timisului era o draglinã iar cel care lucra pe acest utilaj greu a plãnuit sã intre cu el în clãdirea Militiei. Intentia clarã era sã dãrâme clãdirea. Si stiti ce a fãcut acel revolutionar din Lugoj? A dat drumul la motorinã si draglina nu a mai putut pleca din loc. Din fericire! El a vrut sã repete la Lugoj ce s-a întâmplat la Caransebes, când revolutionarii au dat foc Militiei. Dacã intra cu draglina in Militie, nu era mãcel atunci?"
    Dacã ai ceva de spus si dovezile tale contribuie, mãcar in parte, la aflarea adevãrului, scrie-ne!
(Articol publicat in Revolutionarul nr.3/2004 si reluat in Actualitatea, douã niumere din decembrie 2004.)