In seara zilei de 20 decembrie 1989, mã aflam in fata Cofetãriei Liliacul, din Lugoj, peste drumd e Restaurantul Dacia, când deodatã câteva persoane strãine, mi-au dat un pumn de manifeste si m-au rugat sã le distribui la pietoni pe centru. A fost o situatie de nedescris, unele persoane luau cu plãcere aceste manifeste, altele le aruncau cu spaimã pe jos si mã priveau ca pe un ciumat. Grupurile aflate pe centru s-au unit si cineva din multime a strigat: „1... 2... 3... si Vrem libertate!” apoi am continuat cu toti „Jos Ceausescu!” si dupã aceea coloana s-a pornit spre Podul de Fier cu intentia sã mergem la Primãrie.
    Vãzând cã suntem prea putini, coloana s-a indreptat spre platforma industrialã, pentru a atrage schimburile de dupã amiazã. In timp ce coloana de demosntranti se deplasa pasnic, pe partea cealatã a soselei cu patru benzi de ciruclatie, s-a tras in noi. Primul a cãzut Valentin Rosada, cares e afla la 1 m de mine. S-a produs o busculadã si o parte dintre noi ne-am intors la Primãrie, unde am fortat intrarea si am intrat un grup de circa 50 persoane.  Am aruncat pe ferestre tablourile lui Ceausescu si tot ce amintea de tiran si familia lui. Când a inceput sã ardã Primrãia am iesit afarã si pe la 2 m de clãdire, am primit o loviturã in frunte. M-a lovit un obiect aruncat pe fereastrã din Primãrie. Cu ajutorul unui prieten, pe nume Carabin, am ajuns la Spitalul Lugoj, unde imediat m-au inconjurat o multime de medici. Unul mi-a cusut rana de la frunte. Dupã ce mi s-a pus o multime de intrebãri, despre ceea ce se intâmplã pe strãzile orasului, un doctor m-a intrebat scurt si rãspicat: „Numele si adresa!”. Fãrã sã-mi dau seama in acel moment i-am dat adresa unde locuiesc si când m-am intors acasã a inceput cosmarul . Abia atunci mi-am dat seama cã ce se intâmplã de fapt este o Revolutie si cã Ceausescu, pentru a da un exemplu,  ii va lichida pe toti pentru acest act de curaj. M-am gândit chiar sã fug peste granitã.