Nu stim de ce primul primar al Lugojului, ales de revolutionari, Sorin Straja, a dat celei mai importante strãzi a orasului nostru denumirea A. Mocioni? Aceastã stradã, între Ceasul electric si Cofetãria "Liliacul" este locul de unde a pornit revolutia în Lugoj, practic punctul zero pentru acest oras. Pentru prima datã, aici si numai aici, s-a strigat în Lugoj: "Jos comunismul!" si "Jos Ceausescu!". Nu încercãm sã mimalizãm faptul cã familia Mocioni a luptat, în plin imperiu habsburgic, pentru afirmarea românismului, dar acest nume nu e atât de important pentru acei tineri care au pornit revolutia în Lugoj, în seara de 20 decembrie 1989. Credem cã prin aceastã denumire a strãzii s-a cãutat marginalizarea locului unde s-a început revolutia. Era firesc ca aceastã stradã sã primeascã denumirea de Strada Revolutiei sau o altã denumire semnificativã pentru acest eveniment major al ultimilor 200 de ani, din viata urbei.

    Si strãzile au amintiri
    Aceastã stradã marcheazã centrul orasului si începe de lângã Podul de fier, având ca principal reper Ceasul electric si tine pânã la Gara orasului. Când s-a înfiintat Lugojul German, de cãtre svabii colonizati, aceastã stradã a fost prima trasatã,  a doua fiind actuala str. Cuza Vodã si str. Bucegi. De-a lungul istoriei, strada despre care facem vorbire, a avut mai multe denumiri. La înfiintarea Lugojului German se numea Herengasse. În secolul al XIX a primit denumirea de Bonnaczutca, iar între cele douã rãzboaie mondiale, dupã moartea regelui Ferdinand, primeste numele sãu, adicã Strada Regele Ferdinand, pânã în anul 1948, când i se dã numele dicatorului comunist Stalin si poartã acest nume de rusine pânã la moartea acestuia. Câtiva ani mai apoi, comunistii îi spun Strada Gãrii, iar dupã 1965 primeste o nouã denumire: Strada Gheorghe Gheorghiu Dej. Dupã Revolutie si pânã prin 1991, este cunoscutã ca si Corso, pânã când primeste în mod oficial o nouã denumire, Strada Al. Mocioni.

    O stradã încãrcatã de actualitate
    Revenind la tema de început a acestui articol, subliniem faptul cã dupã 1990 s-a dus un rãzboi constant împotriva celor care au fãcut revolutia si pentru marginalizarea celor mai importante locuri, care marcheazã acest eveniment. În ultimii 15 ani,  a fost uitat, într-un mod curios, Primul Consiliu al orasului, care a condus destinele acestei urbe într-un moment greu, poate cel mai greu din ultimii 200 de ani. Ar fi fost normal ca la fiecare comemorare a revolutiei din Lugoj sã fie chemati si recunoscuti membrii acestui prim consiliu ales democratic, care a functionat pânã în 15 ianuarie 1990. Revolutia a produs o mare schimbare si e pãcat cã nu îi respectãm pe cei care au declansat-o, dar îi bãgãm în seamã pe cei care falsificã adevãrul. Asteptãm ca noii alesi sã se trezeascã si sã se gândeascã în modul cel mai serios cã nu se poate ignora un adevãr. La Lugoj încã mai existã revolutionari adevãrati, iar recunoasterea lor este un act de reparatie moralã.
    (Material publicat în Actualitatea - octombrie 2004.)