In seara zilei de 20 decembrie 1989, dupã discursul lui Ceausescu, eu si Ciucan Gheorghe, ne-am lipit de coloana de manifestanti de la unitãtile militare. Odatã cu noi a intrat in coaloan de demosntranti si Pupu Laicu. In dreptul Hotelului Timisul am itrat pe str. Comuna din Paris si apoi pe strada policlinicii si apoi am iesit in centrul orasului. O babã mai in vârstã ne-a strigat: “Golanilor, nu vã fie rusine!”. La librãria de lângã Ceasul electric s-a spart vitrina si operelor lui Ceausescu li s-a dat foc. Când am ajuns la primrãrie am cerut lui Tritoiu sã arucne portretul lui Ceausescu, insã el a refuzat. Dupã ce s-a spart usa si au intrat revolutionarii in primãrie o cãutau pe primãritã, in schimb au gãsit-o pe d-na Zaharia. Am auzit pe cineva strigând: “Vrem pâine si mãlai, si pe regele Mihai”. Când s-a dat foc mi-a pãrut rãu, fiindcã nu am fost de acord cu incendiul. Am plecat si când am ajuns in colt la Femina, din clãdirea Militiei s-a tras. Atunci l-am vãzut pe Pupu Laicu cu o plasã plinã de cãrti.