In seara de 20 decembrie 1989 am vãzut in fata restaurantului Dacia mai multi tineri, in special sportivi, pe care de altfel ii cunosteam bine. La un moment dat cineva a aruncat manifeste si s-a auzit un strigãt „Jos Ceausescu!”, ca la o comandã m-am trezit si eu strigând, cât m-a tinut gura „Jos comunismul!”. Inainte de a pleca spre primãrie, Marius Kurin s-a suit pe ceasul electric si a tinut prima cuvântare, care practic era un apel, sã-i sprijinim pe cei de la Timisoara, pentru a nu se intâmpla cum s-a intâmplat la Brasov in 1987. Coloana  a plecat apoi spre primãrie si fiindcã eram prea putini, pentru a sustine o demonstratie, ne-am gândit sã mergem in Zona industrialã, pentru a scoate schimbul II  pe stradã. In fata U.M. 01140, la un minut dupã ce colonelul Mândru ne-a amenintat nejustificat, deoarece pe soseaua cu patru benzi de circulatie, noi ne deplasam numai spre partea dinspre Filaturã, cineva a deschis focul. I-am vãzut pe Valentin Rosada si pe Daniel Brocea cãzând. Când m-am apropiat de ei am vãzut cã erau plini de sânge. Atunci cineva mi-a spus cã au mai fost loviti Mircea Bejan si Nicolae Stoia. Dupã ce i-am imobilizat si i-am trimis la spital, cu diferite masini de ocazie, ne-am intors la primãrie. In dreptul Sãlii de sport coloana a intrat in Micro IV si apoi a iesit la Unic, dupã care s-a trecut podul de beton si ocolindu-se Parcul George Enescu s-a mers pe strada Bucegi pânã la Cofetãria „Liliacul”. Cineva a venit cu ideea sã mergem la garã sã luãm navetistii, insã in dreptul Hotelului Timis ne-am rãzgândit si am intrat pe strada Comuna din Paris si apoi pe strada Policlinicii, inapoi la locul de unde am plecat, in fata Restaurantului Dacia. Atunci s-a spart vitrina de la librãria de vis-a-vis de ceasul electric si s-au scos cãrtile Ceausescu si li s-au dat foc in mijlocul drumului. Am privit cu toti in tãcere acele flãcãri miraculoase si ne-am dat seama cã nu mai existã cale de intoarcere. Un alt aspect, care mi-a ridicat moralul  a fost si constatarea cã deja suntem mai multi si deci eram o fortã.
    Am plecat intregul grup, de astã datã mai compact, spre primãria orasului si dupã ce Dan Tritoiu nu a vrut sã arunce tablourile lui Ceausescu, multimea a fortat usa si a intrat in primãrie, devastând, iar mai târziu i-a dat foc. Atunci am plecat acasã, unde mã astepta sotia.