Miercuri 20 decembrie 1989. Lucram in schimbul II si vorbeam pe ascuns cu cei din fabrica de ce se intampla la Timisoara. Ne feream de cei care stiam ca sunt informatori la securitate. Umblam de la un utilaj la altul si le spuneam muncitorilor ceea ce am auzit si in special accentuam ca la Timisoara sunt morti si raniti si ca armata a tras in demonstranti. Pe la orele 18, seful de sectie inginerul Voda, m-a chemat la birou cu gandul sa ma traga de limba. Printre multe altele m-a intrebat, daca in sectie se vorbeste despre evenimentele de la Timisoara. Deoarece nu i-am dat amanuntele respective, m-a acuzat ca fac propaganda anticomunista, desi eu aveam doar 18 ani. Vazand ca nu o scoate la capat cu mine, eu cred ca a vrut sa scape de persoana mea si mi-a spus ca ma roaga sa o insotesc pe o domnisoara inginer pana acasa la ea in Micro III. Mi-a dat un bilet de voie si mi-a spus sa nu ma mai intorc la serviciu. Imediat dupa orele 18 a inceput sa ploua si pe jos insotind-o pe domnisoara inginera am dus-o acasa. Dupa ce  a intrat domnisoara in blocul unde locuia, am prins coloana de demonstranti la intoarcerea ei de la unitatile militare. M-am intalnit, la UNIC, cu mai multe persoane, pe care le cunosteam, Indru Vasile, Toma Nicolae, Danut Ciobotariu, Marius Kurin, Petrica Balint, Paul Doru Chinezu si altii. Coloana a trecut podul de beton si se scanda din toate partile  “Jos Ceausescu!”, “Jos comunismul!” si am auzit ca se intentiona sa se mearga la gara, ca sa-i luam pe navetistii care soseau cu trenul din Timisoara. In centrul orasului, in fata Restaurantului Dacia, coloana a luat-o spre gara pe strada Mocioni, iar in pana la Hotel Timis cineva a raspandit zvonul ca securistii de la Batalionul de Securitate Lugoj vor trage si ei in noi. Atunci cineva a sugerat sa ne intoarcem in centru si ne-am intors pe strada Comuna din Paris si apoi pe strada Policlinicii inapoi la ceasul electric. Atunci doi tineri au spart vitrina de la libraria din centrul orasului si au aruncat operele lui Ceausescu in strada si le-au dat foc. M-am opus personal si am fost sustinut sa nu se sparga si magazinul de electrice, deoarece revolutionarii nu sunt hoti sau spargatori. Apoi coloana de demonstranti s-a deplasat spre primaria orasului. Aici a iesit in fata revolutionarilor Dan Tritoiu, prin vice secretar PCR al municipiului Lugoj, care a incercat sa aplaneze situatia. Vazand ca nu reuseste s-a baricadat inauntrul cladirii si de la balcon a incercat sa-i linisteasca, vorbind despre echipa de fotbal a Lugojului, Vulturii Textila. Se scandau lozinci anticomuniste si anticeausiste si am strigat si eu la randul meu. Atunci cineva dintre noi i-a cerut lui Tritoiu sa arunce tabloul lui Ceausescu si el nu a vrut. Atunci Petrica Balint forteaza usa de la primarie, sparge un gemulet care se afla deasupra ei si intra inauntru, dupa care deschide usa si un grup numeros de revolutionari intra zgomotos. Deja erau doua grupe, cu intentii deosebite, prima sa distruga si sa dea foc si a doua, mai pasnici, sa preia puterea locala in bune conditii. In urmatoarele minute se da foc la primarie si se arunca pe ferestre aparatura electrica din birouri, aparate de radio, televizoare, frigidere, dulapuri intregi cu alimente si altele. Se da foc si acoperisul incepe sa arda cu flacari. Pompieri intervin cu acceptul nostru, al revolutionarilor. Pe la orele 22 si 20 de minute, din fata Primariei un grup se desprinde si pleaca la Militie. Acest grup era condusa de o doamna blonda Mariana Constantinescu, care a inceput sa bata cu o caramida in poarta de la Militie, strigand: “Criminalilor!”. In acel moment s-a deschis focul si ma aflam langa Toma Nicolae, in coltul alimentarii. Am vazut cum ricosau gloantele pe asfalt. Se tragea in directia farmaciei si a cofetariei Unirii. Ne-am imprastiat si ne-am culcat la pamant de frica sa nu murim. Atunci ne-am intors si am ramas in primarie alaturi de cativa curajosi. Dupa incidentul de la Militie s-a declansat violenta si mai multi sportivi, condusi de Iamandi Aurel, au spart sistematic toate vitrinele magazinelor din oras. Armata intervine, tarziu dupa orele 1 noaptea si aresteaza in mod abuziv pe toti cei gasiti pe strada, iar Militia intra peste cei de la caminul de nefamilisti si ii aresteaza. In noaptea aceea, catre dimineata i-am cunoscut pe cei care practic coordonau revolutia, sau mai precis erau ascultati, Iosif Kovacs, Nicolae Toma, Bot Gheorghe si altii. Atunci s-a discutat importanta iesirii in strada. Revolutia avea nevoie sa iasa cat mai multi.
    Toti am suferit de pe urma comunismului si toti trebuie sa-si ceara drepturile si mai ales sa ceara caderea comunismului.